Milestii Mici- un coltisor de rai

Era ora sapte. Visam ceva interesant cind am auzit de-odata un sunet alarmant. Mi-am dat seama cu mare greu ca era desteptatorul. Am deschis ochii si am constatat ca este inceputul unei noi saptamini. Ma gindeam sa-mi incep ziua ceva mai deosebit de celelalte. Prima idee ce mi-a venit a fost sa o sun pe o prietena din copilarie si sa plecam intr-un local linistit. Dana, a fost de-acord cu propunerea mea.

De felul meu, nu sunt capricioasa la alesul localurilor, insa amica mea ardea de nerabdare sa-mi arate cafeneaua ei preferata, locul in care se simte mai bine ca oriunde. Ea imi tot spunea ca este locul unde iti poti alina sufletelul cu o cafeluta dulce, dar si atmosfera nu te lasa indiferenta.

Vorbind de una si de alta, am ajuns in sfirsit la destinatie. Am aruncat privirea la fatada cafenelei, ah…, cit de frumos! Chiar m-a intrigat sa intru. Am urcat scarile multe la numar si ne-am pomenit si noi in fata a multor mese .Ne fugeu ochii, nici nu stiam la care sa ne asezam. Toate acoperite cu catifea alba ne chemau la ele, dar am decis sa luam loc la o masuta din marginea cafenelei, asa incit sa putem admira mai liber feericul localului. S-a apropiat chelnerul de noi si ne-a intrebat ce dorim.

- Doua cafelute dulci, am spus noi.

- OK, peste zece minute. Asteptati va rog.

- OK.

In timp ce asteptam sa ni se aduca cafeaua, am avut suficient timp sa examinez cu privirea interiorul de acolo. Peretii erau din piatra alba si ornamentati in stil modern, iar pe pereti erau atirnate niste tablouri mari, de parca aveai impresia ca esti prezenta la o ezpozitie. Usa de la intrare era din sticla groasa in care iti puteai vedea chipul si era permanent in miscare, ba intrau unii, ba ieseau altii.

Peste citeva minute, s-a apropiat de masuta noastra acel gentelman imbracat in camasa alba, pantaloni specifici unui chelner, dar nici sortul alb nu lipsea si ne-a spus: “iata si ceea ce ati comandat”.

Noi simtindu-ne ca niste regine, i-am spus un sincer “multumesc” si ardeam de nerabdare sa savuram placerea unei cafelute, mirosul careia l-am simtit de indata ce am intrat.

Muzica, specifica noii generatii : Crazy Loop, Fly Project, Dj Project, Alternosfera, Gindul Mitei si multi altii reuseau sa incalzeasca si mai mult atmosfera. Mi-a placut enorm de mult amabilitatea chelnerului, frumusetea inedita a interiorului, dar si cafeaua desigur!

O cafenea in stil modern

Era ora sapte. Visam ceva interesant cind am auzit de-odata un sunet alarmant. Mi-am dat seama cu mare greu ca era desteptatorul. Am deschis ochii si am constatat ca este inceputul unei noi saptamini. Ma gindeam sa-mi incep ziua ceva mai deosebit de celelalte. Prima idee ce mi-a venit a fost sa o sun pe o prietena din copilarie si sa plecam intr-un local linistit. Dana, a fost de-acord cu propunerea mea.

De felul meu, nu sunt capricioasa la alesul localurilor, insa amica mea ardea de nerabdare sa-mi arate cafeneaua ei preferata, locul in care se simte mai bine ca oriunde. Ea imi tot spunea ca este locul unde iti poti alina sufletelul cu o cafeluta dulce, dar si atmosfera nu te lasa indiferenta.

Vorbind de una si de alta, am ajuns in sfirsit la destinatie. Am aruncat privirea la fatada cafenelei, ah…, cit de frumos! Chiar m-a intrigat sa intru. Am urcat scarile multe la numar si ne-am pomenit si noi in fata a multor mese .Ne fugeu ochii, nici nu stiam la care sa ne asezam. Toate acoperite cu catifea alba ne chemau la ele, dar am decis sa luam loc la o masuta din marginea cafenelei, asa incit sa putem admira mai liber feericul localului. S-a apropiat chelnerul de noi si ne-a intrebat ce dorim.

- Doua cafelute dulci, am spus noi.

- OK, peste zece minute. Asteptati va rog.

- OK.

In timp ce asteptam sa ni se aduca cafeaua, am avut suficient timp sa examinez cu privirea interiorul de acolo. Peretii erau din piatra alba si ornamentati in stil modern, iar pe pereti erau atirnate niste tablouri mari, de parca aveai impresia ca esti prezenta la o ezpozitie. Usa de la intrare era din sticla groasa in care iti puteai vedea chipul si era permanent in miscare, ba intrau unii, ba ieseau altii.

Peste citeva minute, s-a apropiat de masuta noastra acel gentelman imbracat in camasa alba, pantaloni specifici unui chelner, dar nici sortul alb nu lipsea si ne-a spus: “iata si ceea ce ati comandat”.

Noi simtindu-ne ca niste regine, i-am spus un sincer “multumesc” si ardeam de nerabdare sa savuram placerea unei cafelute, mirosul careia l-am simtit de indata ce am intrat.

Muzica, specifica noii generatii : Crazy Loop, Fly Project, Dj Project, Alternosfera, Gindul Mitei si multi altii reuseau sa incalzeasca si mai mult atmosfera. Mi-a placut enorm de mult amabilitatea chelnerului, frumusetea inedita a interiorului, dar si cafeaua desigur!

Goana dupa bani

Dupa o zi grea si plina de stres si greutati, am venit acasa si savuram cu placere dulceata unei cafelute. Serveam din ea si tot odata priveam spre geam, iar privirea mi-am tintit-o spre parcul din fata blocului in care locuiesc.Asa am inceput sa fiu purtata de ginduri.

Ma gindeam ca totul in ziua de azi se rezuma la bani. Sunt adesea cazuri cind cu ei poti face totul, insa fara ei- nimic. Unii cu bani pot ascunde un adevar sau poate si o minciuna.

Ma uitam la o batrinica care statea pe o banca si admira un mire si o mireasa si raminea uimita de cele vazute: limuzine, rochii scumpe, dar de mirare era mai mult diferenta dintre ani a celor doi. El de vreo 55 de ani, ea 20. Vrei nu vrei ti se iveste o intrebare: oare se iubesc sau e vorba de goana dupa bani? Poate mireasa crede ca banii aduc fericirea?

A inceput sa gindeasca natiunea doar cum sa cistige mai mult, nu asa cum era cindva, se gindeau la cultura si la ceva in folosul tarii. Acum alearga toti dupa finante peste hotarele tarii. Citiva dintre ei se intorc acasa cu mii de euro, alti, din pacate vin in tara in sicrie si s-au ales cu strainatatea, munca si dorul de cei dragi. Cei care se intorc “bogati”, investesc banii intr-o afacere sau construiesc castele. Asa vine timpul si saracul devine sluga la bogat. Numai ca celui sarac i se da doar ceea ce trece printre degete, exact ca unui ciine, doar pentru a nu muri de foame.

Goana aceasta dupa bani ii face pe unii oameni sa uite de unde au pornit, sa renunte la omenie, la dragostea de neam, tara si sirul ar putea continua la nesfirsit.

Pentru ei, mizerabilii de lei, natiunea e in stare de multe ori sa omoare, sa fure si sa dispara apoi.

Oare cind se va scimba lumea si cit va dura aceasta goana dupa bani…

Atit de frumoasa este viata, doar trebuie sa stim sa profitam de ea. Aduc poate uneori banii fericirea, dar mai des nefericire, cearta si ura. Nu putine cazuri sunt cind o familie saraca traieste in mai multa dragoste sufleteasca decit un cuplu bogat care au de toate, dar totusi sunt motive de neintelegere.

Seara filmului italian

Duminica seara, la data de 19 octombrie 2008 a avut loc prezentarea filmului italian, la “Teatrul Eminescu” din or.Chisinau sub patronatul Consulatului Onorific al Italiei in Republica Moldova.

Mi-am aruncat privirea la panoul de la intrare mai intii ca sa ma docaumentez ce va urma. M-au captivat in mod deosebit titlurile filmelor, asa ca n-am ezitat sa intru si eu in sala in care aproape toate locurile erau ocupate. Doar atit vedeam pentru inceput in fata mea, o scena mare si publicul galagios, nerabdator de-a viziona primul film.

S-au stins luminile si brusc s-a ivit o tacere in sala. A urcat in scena prezentatorul si a adus la cunostinta spectatorilor care va fi programul “serii filmului italian”. El a mentionat ca vom avea parte de citeva ore inedite in compania muzicii si a filmului, apoi a oferit cuvintul Ambasadorului Italiei la Chisinau, Stefano Dolelo si Presedintelui Fundatiei “Regina- Pacis” , filiala din Republica Moldova. Acestia au declarat: “scopul acestei seri este de-a uni cultura moldoveneasca si cea italiana, dar si de-a cunoaste mai bine limba italiana, deoarece este o limba foarte frumoasa”.

Dupa sustinerea discursului celor doi prezentatorul a anuntat piesele compozitorului Ennio Marricone, in interpretarea Orchestrei Nationale de Camera a Teatrului National, dirijor, Valeriu Patic. In jur de 10 minute a durat concertul superb care a reusit sa incalzeasca sufletele celor prezenti la eveniment. Dupa o pauza de 10 minute, la 16.30 a inceput derularea primului film “O suta de pasi”, in regia lui Marco Tullio Geordana, film premiat pentru cele mai bune fotografii, realizate de Roberto Fortza.

Cel de-al doilea, la 18.30, “Eu nu am frica”, in regia lui Gabriel Salvatores, despre un baietel de 9 ani care a realizat descoperiri deosebite.

Ultimul film, despre frica de maturitate a inceput la 20.30, cu denumirea “Ultimul sarut”, regia Gabriel Muccino.

Mi-am aruncat privirea catre cei din sala si toti priveau cu atentie de parca erau mari cunoscatori ai limbii italiene sau engleze, limba in care a fost subtitrarea.

Unii au vizionat doar un film, altii doua sau chiar pe toate, fiindca mai rar sunt organizate astfel de evenimente la Chisinau, deci nu trebuie ratate astfel de ocazii.