Jurnalistii de miine…

Interviu realizat cu o studenta anul II la Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii, Liliana Catrinescu.

-Liliana, de ce ai ales anume aceasta facultate?

r;s:- De cind eram mica priveam emisiuni TV, ascultam cu mare drag emisiunile radio si imi placea foarte mult felul in care jurnalistii adresau intrebarile, faceau dezbateri politice cu oameni de vaza din Republica Moldova, dar si interviuri cu personlitati de peste hotare.

-Prin ce crezi tu ca se deosebeste  Fac. de Jurnalism de celelalte specialitat?

rs:-Anume prin felul de-a preda al profesorilor, deosebirea dintre tematica si metodele implimentate in invatamin. L Jurnalism tine mai mult de “creati”, iar cei care pina a se inscrie la facultate n-au scris in viata lor vreo poezie macar, atunci cred ca locul lor nu este aici…

-Ce sentimente ai trait atunci cind ai aparut pentru prima data in fata camerei de luat vederi?

rs:-E si normal ca am trait sentimente inedite, dar trebuie sa incerc sa ma acomodez cite putin, doar aceasta mi-e meseria, printre filmari, interviuri, microfoane, etc.

-Cit de util crezi ca iti vor fi cele ce studiezi aici, atunci cind te vei angaja in cimpul muncii?

rs:-Destul de utile, de exemplu multe lcruri din Codul Muncii, Principiile Deontologice,etica si   altelele fara de care nu m-as putea angaja undeva fara a le cunoaste, ca doar trebuie sa dau dovada de profesionalism, nu?!

-Nu este o noutate acum ca toti se viseaza ca Andreea Marin, Angela Gonta si sirul ar putea continua!

-rs:-Eu insa vreau sa-mi creez propriul meu stil, sa fiu deosebita de ceilalti.De ce ar trebui sa copiez felul de-a fi a cuiva, doar fiecare dintre noi suntem o mica personalitate…

-Am citit un articol in care se scria ca fetele n-au ce cauta la Jurnalism.Cum comentezi aceasta idee?

rs:-Sunt contra. Tara noastra are la conducere mai mult barbati, dar aceasta nu inseamna ca femeile nu se descurca.Dimpotriva, genul feminin se descurca si mai bine, mai ales in profesia de Jurnalism se evidentiaza acest lucru.

- Ce parere ai despre presa nationala, daca ar fi sa faci comparatie cu audiovizualul si presa Internationala.

-rs:-Este o deosebire ca de la A la Z. de exemplu stirile TV, sunt prezentate cu exactitate, este o ooarecare veridicitate, o informare corecta, suficienta a evenimentelor. La noi in schimb- este cenzura si iar cenzura.De unde mai doriti ca publicul sa fie suficient informat?

Interviu realizat de Rodica Negruta.

18 ani de la proclamarea Independentei

Transnistria a marcat deja 18 ani de la proclamarea Independentei la data de 2 septembrie 2008. Cu aceasta ocazie, au fost organizate manifestari in capitala Tiraspolului , manifestare in cadrul careia au participat mai multe delegatii, cum ar fi : din Belarus, Ucraina, Rusia, dar si din alte state si republici. In cadrul festivitatilor la Memorialul “Eternitate”, au avut loc depuneri de flori pentru eroii care au dcedat si au luptat in cel de-al II-lea razboi mondial. De asemenea, a urmat o parada militara si citeva actiuni artistice.

“Varianta optima de solutionare a diferendului transnistrian  ar trebui sa fie recunoasterea Transnistriei de catre Republica Moldova”, a declarat Igor Smirnov, Liderul Administratiei de la Tiraspol.

Independenta Transnistiei a fost a avut loc la data de 2 septembrie in anul 1990, in perioada in care Capitala noastra a fost acuzata de intentia unirii cu Romania.

“E toamna si-n sufletul meu”

 

Era o zi ploioasa. Afara ploua marunt, iar picaturile de ploaie , picatura cu picatura, au reusit deja sa stropeasca copacii si si soseau prafuita. Incetul cu incetul , mi s-a cuibarit o puternica tristete in sufletul meu si mi-am zis ca probabil este de vina ploaia! Aveam chef sa plec undeva, iar prima idee ce mi-a venit a fost sa fac o vizita unei piete agricole din capitala.

Cind am ajuns acolo, mi s-a parut ca sunt in sinul naturii, iar toamna ma urmarea la orice pas. Mi s-a parut ca sunt in Tara Minunilor, eram inconjurata de toate bunatatile si farmecul lunii septembrie. Peste tot dadeam cu ochii de gutui, struguri de tot felul, rosii, mere, prune si multe alte fructe si legume. In timp ce admiram bogatia toamnei, am auzit o voce. Era o batrinica. Mi-am aruncat privirea catre ea. Avea alaturi doua ladite de poama alba si mascata ca in carti. S-a uitat la mine cam rusinata, dupa care mi-a facut semn cu ochiul sa ma apropii de ea si mi-a spus : “Gusta fetito, o sa-ti placa! E foarte dulce, in plus o vind numai cu 5 leuti kg, sa pot sa-mi fac bani macar pentru mincare”.

M-am uitat in ochii ei si mi s-a facut mila de biata femeie care isi vindea marfa cu mult mai ieftin decit ceilalti vinzatori. Alaturi de ea sedea un mos care tremura din ce in ce mai tare din cauza ploitei care i-a udat stanutul cel vechi. El se straduia sa ciuleasca urechiusile pentru  a ne putea auzi ce vorbeam noi. S-a apropiat de mine, a pus usor mina pe umarul meu si mi-a zis: “Stii, draga mea, noi suntem  nevoiti sa vindem mai ieftin, ca altfel ce-om face cu roada strinsa? Sa o vindem pe toata odata nu avem unde, nu avem cui, asadar. ca sa nu aruncam ceea ce am agonisit si am muncit atit de greu o dam aproape de pomana. Simt ca e toamna si-n sufletul meu cind vad cit de greu imi fac de o bucatica de piine”.

Fara a mai sta pe ginduri, am cumparat si eu 3 kg de poama. Nu ca mi-as fi dorit atit de mult, ci  doar pentru ca mi s-a facut mila de sarmanii tarani.

M-am pornit spre casa si ma gindeam doar la vorbele mosului. Cu siguranta au asteptat cu nerabdare sa vina toamna, sa stringa si ei roada, insa ce pacat ca n-au unde o realiza…

Cresc preturile, dar nu si calitatea

Era inspre seara cind imi venise ideea sa plec pe Bd. Stefan сel Mare sa admir trupa indiana “Milho- Korhaya” cum cinta si danseaza in exclusivitate pentru chisinauieni. I-am ascultat intr-o alta zi si mi-a placut atit de mult muzica lor si modul de-a se comporta cu publicul, incit n-am ezitat sa mai asist la un concert.

Era o zi  friguroasa si cadeau incetisor picaturi de ploaie. M-a cuprins frigul si am decis sa intru intr-un magazin sa ma incalzesc un pic, apoi sa revin la concert.

Imi aruncasem de indata privirea catre Centrul Comercial de alaturi. Multi intrau si ieseau, insa cu siguranta pentru a procura ceva sau a vedea ce mai este nou, nu  sa se incalzeasca, asa cum aveam de gind eu.

Asa incit sa nu bata la ochi ca stau acolo datorita unui motiv mai deosebit decit ceilalti, am inceput si eu sa admir vestimentatia de acolo si alte maruntisuri.

-Da…, culori inedite, atragatoare, in plus este ceva in pas cu moda. M-am apropiat de un chiosc in care se vindeau blugi si sacouri.

Doamna Aurelia, vinzatoare, a declarat: “Argintiu, verde si galben sunt acum culorile cele mai solicitate, iar cei care sunt in pas cu moda aleg anume aceste culori”.

Ca sa n-o ranesc, m-am prefacut si eu ca ma interesez, dar cind am realizat ca preturile sunt atit de majorate in comparatie cu alte magazine sau piete urbane, am ramas uimita. Blugii, de exemplu, costau 600- 700 de lei, modele care ii poti gasi in alte piete la pretul de 300-450 de lei..

Am urcat la un alt etaj .Oriunde nu m-as fi uitat, dadeam cu ochii doar de galben, verde, negru si maro.

Am intrebat-o pe o Domnisoara care isi procura cizmulite galbene, de ce a ales aceasta culoare? Ea mi-a spus : ” Mi-am cumparat ieri si un sacou tot galben, asa ca trebuie sa-mi cumpar incaltaminte care sa se asorteze cu imbracamintea, iar prietenele mele tot prefera asa ceva ” .

Am vizitat  tot magazinul si am realizat cit sunt de exagerate preturile si ce se poarta in “ toamna 2008 ” . Au crescut preturile, dar de ce nu si calitatea?!

- Eh, in zadar pierdeam timpul pe-acolo, frumos, dar si prea scump. Fara a mai zbovi, am iesit afara sa-mi alin sufletul si sa imi vindec marea uimire ascultind formatia care concerta in aer liber, caci la sigur nu aveam nimic de pierdut si nu ma costa nici un leut!

Editia a XVII-a a Salonului International de Carte

Era 4 septembrie. M-am trezit cu o ora mai devreme decit de obicei. Eram cuprinsa de emotii si nerabdatoare . Toate acestea se datorau faptului ca de cu seara am primit un apel telefonic de la o amica de-a mea. Ea m-a anuntat ca Biblioteca Nationala din Chisinau gazduieste cea de-a XVII-a editie a Salonului International de Carte, iar 4 septembrie este a 5 –a zi, adica ultima. Tot ea mi-a spus ca acest eveniment este consacrat marelui scriitor Ion Druta.

Ne-am furisat si noi printre cei prezenti, ascultind tot odata si acordurile muzicale care se auzeau de undeva de prin culise.

Era ora zece, cam putini vizitatori. Probabil era o ora prea devreme pentru unii  sa vina in lumea cartilor. Aproape de unsprezece au inceput sa paseasca pragul Bibliotecii mai multi elevi, studenti, profesori, chiar si citiva bunei ce ii duceau  de minute pe nepoteii lor si le demonstrau si micutilor cit de frumoase si interesante sunt cartuliile. Toti cei prezenti mi se pareau incintati de cartile aranjate frumos pe rafturi, care se credeau una mai frumoasa decit alta…

Doream si eu sa-mi procur o carte noua, mai ales ca erau la un prêt redus.     

Doamna Tatiana, reprezentanta a Editurii “Pro Noi”, ne-a spus :”Cea mai ieftina costa 25 de lei, iar cele mai scumpe, 75 de lei “ . Mie mi-a atras atentia o cartulie de la marginea mesei, costa 65 de lei, insa cum imi sulfa vintul prin buzunare, nu am gasit suficienti bani pentru a o procura. Ea, a vazut  dorinta   mea de-a o procura si mi-a daruit-o.

Am colindat noi mai departe. Atitea edituri: din M.Britanie, Albania, Germania, Lituania, Romania, R.Moldova, Rusia, Turcia, Ucraina, Franta, Polonia, SUA, Japonia.

Iata ca in Sala de Festivitati a inceput Gala Laureatilor. Se desfasura inminarea diplomelor Consiliului Europei si premiile pentru cele mai citite carti, ziare si reviste. De premii au avut parte: “Polirom”, “Cartea Moldovei”, deasemenea si Grigore Vieru, Ion Bostan, V.Dulgheru, I.Sobor.

Emotiile totusi nu s-au sfirsit atunci, parca imi numaram pasii si ardeam de nerabdare sa ajung acasa si sa rasfoiesc cartea pe care o primisem in dar.

Cultura indiana in vizita la Chisinau

Incepind cu luna septembrie, chisinauienii au posibilitatea de-a admira trupa Milho-Korhaya in frunte cu Miguel Flores pe Bd. Stefan cel Mare ,B.Bodoni.
formatia este originara din Bolivia si a primit autorizate de la Primarie de a cinta live, in fiecare zi intre orele 12-18.Scopul venirii la Chisinau este de-a promova cultura indienilor, dar si piesele trupei.Trecatorii se opreau pentru a-i admira cum cinta si danseaza.
Ana Onica, trecatoare, a spus: “Nu am putut sa trec indiferenta pe linga ei.Aceasta este a treia zi de cind vin sa-i ascult, deoarece imi plaxe foarte mult cum cinta ei”.
Atunci cind veneau reprezantii Mass-Media, interpretii plecau de la fata locului si refuzau sa fie fotografiati sau sa raspunda la intrebari.
Viorica Comerzan, studenta, a mentionat: “Cind am incercat sa-i fotografiez, acestia nu mi-au dat voie”.Ea a adaugat:”Daca doresc sa se promoveze, atunci nu inteleg de ce nu doresc sa fie mediatizati?”
Cei care au asistat la concertele lor, au avut posibilitatea nu doar de-a face cunostinta cu cultura indiana mai indeaproape, ci si de a procura un CD la pretul de o suta de lei.

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!